Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării

Titlu complet: Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării: volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani. Autor: Aristița Borbei, Liana Pop

Biblioteca Județeană Petre Dulfu Baia Mare, 2013

Într-o lume a satului maramureșean, în care se ducea o luptă acerbă între cei puțini care încercau să păstreze covorul așa cum l-au moștenit de la strămoși și cei care optau tot mai mult pentru buchetele de flori viu colorate importate din alte zone etnografice, Victoria Berbecar a dus „războiul” ei și azi putem spune că este o învingătoare. Fără să facă prea mult zgomot, dar cu răbdare îngerească a devenit exemplu pentru ceilalți membri ai comunității. Ca soție de preot, ca profesor a fost aproape de oamenii în mjilocul cărora a trăit. Deși nu este maramureșeancă prin naștere, pasiunea pentru arta populară, pentru covorul maramureșean în special, a ajutat-o să cunoască Țara Maramureșului, pe oamenii ei și mai ales i-a făcut pe maramureșeni să o iubească, să o adopte și să o recunoască ca pe o fiică a locului.

A început prin a studia culorile obținute din plante. A învățat singură să le recunoască, să le culeagă, dar și tehnica de a le obține. A intrat în fiecare casă și unde întâlnea un covor vechi, cu ajutorul gospodinei casei descifra și reportoria motivele ornamentale. A ajuns în curând să realizeze propriile creații și când a ieșit cu ele în lume, la expoziții ale creației populare contemporane în Baia Mare, București, Cluj, Iași sau la Târgurile Meșterilor Populari din toată țara s-a impus imediat ca un creator de prim rang. Această recunoaștere în rândul specialiștilor, a iubitorilor culturii populare, a făcut ca să devină de neconceput prezentarea artei populare românești, peste hotare, fără prezența creațiilor Victoriei Berbecar.
Este greu ca în câteva fraze aşternute pe hârtie să poţi descrie pe cineva care a slujit, cu sfinţenie şi devotament, o idee şi chiar un ideal. Victoria Berbecar este model pentru toţi cei ce iubesc arta populară şi doresc să-şi găsească un mod de a o sluji şi promova. Ne-am obişnuit să identificăm numele anumitor personalităţi cu instituţia pe care au slujit-o o viaţă sau cu localitatea în care s-au născut şi şi-au desfăşurat activitatea. Azi numele Victoria Berbecar, maramureşeancă prin adopţie, se identifică cu covorul maramureşean.

Jeaneta Ciocan, etnolog, p. 17