Mănăstiri dominicane din Transilvania de Mihaela Sanda Salontai

De la publicarea primei ediții a prezentei lucrări au trecut două decenii. La vremea respectivă, volumul se număra printre studiile de pionierat privind prezența fraților predicatori în Transilvania medievală și edificiile pe care le‑au construit și deținut vreme de trei secole. În anii care au urmat, literatura științifică s‑a îmbogățit cu o serie de lucrări în care au fost abordate aspecte legate de situația materială a conventurilor, de implicațiile sociale, culturale și de ordin religios ale prezenței fraților predicatori în voievodatul Transilvaniei. Cunoștințele despre patrimoniul construit al ordinului au fost completate și ele cu date noi revelate în cadrul unor săpături arheologice preventive sau rest aurări realizate în ultimii ani. Lucrările de renovare întreprinse între anii 2010–2011 la Azilul de bătrâni din Bistrița, găzduit în fost a aripă de vest a claustrului dominican, apoi rest aurarea bisericii catolice din Sebeș în 2012 și cea începută în 2013 la clădirile conventului din Cluj au revelat detalii importante pentru cunoașterea istoriei construcțiilor. Totodată, digitizarea și publicarea online a unor fonduri din arhivele naționale românești și maghiare au înlesnit accesul la surse documentare cunoscute doar parțial din ediții de documente sau regest e, contribuind la conturarea unei perspective mai complexe și mai nuanțate asupra istoriei ordinului în Transilvania. Extinderea documentării și descoperirile materiale din ultimii ani au făcut necesară publicarea unei noi ediții în care au fost operate unele revizuiri și au fost aduse completări atât la partea de text cât și la ilustrație. Cuprinsul volumului a fost îmbogățit cu un capitol nou dedicat mișcării observante, care a influențat, printre altele, campaniile de reconstrucție întreprinse în a doua jumătate a secolului al XV‑lea și începutul celui următor de conventurile reformate din vicariat. (din „Introducere”)