Zissicusut

(…) Legat de această senzaţie de zbor, ca-n vis, vreau să spun că atunci când în viaţă mi-a fost greu, sau am fost încercată de năpraznice suferinţe, amintirea acelor clipe mi-a uşurat sufletul. Jucăriile mele n-au fost din cele cumpărate din magazin, ci făcute de meşterii satului, din lemn, ori însăilate, din cârpe şi beţişoare, de mama şi, mai târziu, chiar de mine, folosindu-mi imaginaţia, făcându-mi păpuşi, casuţe, scăunele sau orice doream să am. Un scăunel întors invers devenea maşină, ori vapor, ori altceva. În jocul acesta al copilăriei, fiecare obiect căpăta o dimensiune spirituală. Reperele vieţii mele atunci s-au fixat. Se spune că ceea ce faci în primii trei ani de viaţă constituie un fel de amprentă, o matrice pentru ceea ce vei deveni mai târziu şi la care te vei reîntoarce, sistematic, etapă după etapă a vieţii tale. Aşadar, copilăria mea acolo a fost ca o vizită în Rai, primită cadou de la Dumnezeu, cel puţin aşa văd acum timpul fericit petrecut atunci.“ Victoria Zidaru

„(…) Meditaţiile Victoriei asupra esenţialului, în diferite forme de manifestare – sculptate, pictate, cusute – se convertesc în roadele înaripate ale îndeletnicirilor ei. Simboluri ce dau de gândit asupra condiţiei umane şi a relaţiei dintre om şi Creatorul său, ele conferă celui ce le-a plăsmuit un rol distinct, atât ca formă, cât şi ca miez, în arta contemporană românească, impun arta-pledoarie pentru întoarcerea la normalitatea de a fi, din care şi pentru care, din imensă iubire, au fost făcute omul şi lumea. Instalaţia Cuvântului „Zis şi cusut“ se întrupează cu dublă utilitate – estetică şi contemplativă, fizică şi metafizică –, asemenea obiectelor făurite de ţăranii români de odinioară, a căror existenţă era, ea însăşi, guvernată de aceste norme“. Alexandru Davidian