Fiica negustorului de mătase de Dinah Jefferies

O alegere imposibila: iubitul sau familia?

Indochina, 1952. Nicole, o tanara pe jumatate frantuzoaica si pe jumatate vietnameza, primeste un magazin de matase din Hanoi si trebuie sa se ocupe de el. Dar sora ei mai mare, frumoasa Sylvie, este cea care pune mana pe afacerea cu matase a tatalui lor.

Pas cu pas, Nicole descopera cruzimea francezilor aflati la putere in tara ei si, odata cu ea, amestecul propriei familii. Sfasiata intre frica de sora ei si teama de un razboi de care se simt amenintati cu totii, isi cauta linistea in bratele lui Mark, un american fermecator, si apoi alaturi de vietnamezul Tran. Desigur, in curand va trebui sa aleaga.

Roman de atmosfera, Fiica negustorului de matase spune povestea spectaculoasa a unei supravietuiri, a unei mosteniri si a unei iubiri.

Fragment din roman:

„La putina vreme dupa asta, o zi stralucitoare ii ridica moralul lui Nicole, cu o caldura domolita de o briza racoroasa si o umiditate confortabila. Ca multi alti locuitori ai Hanoiului, Nicole iubea luna septembrie. Vremea era inca racoroasa si uscata, iar de-a lungul strazilor copacii isi fluturau frunzele rosii si galbene. Cerul era de un albastru mai intens, iar lacurile straluceau, mai verzi decat in sezonul ploios. Margarete mari, albe si floarea-soarelui cresteau pe fiecare bucata de pamant, dar ei ii placea mai ales mirosul florilor de frangipani in racoarea serii. Micutele flori albe din gradina lor inflorisera, la fel cu cele ale catorva arbori de pe strazile orasului, si se discuta despre plantarea mai multor copaci dupa ce razboiul cu Viet Minh avea sa fie castigat. Florile lor umpleau aerul cu un miros dulce-amarui si, cum vantul adia, Nicole isi imagina micile flori cazatoare ca pe niste fulgi de zapada.
Asta o facea sa se simta fericita si, in timp ce mergea spre magazin, se gandea la viata lor din Hue, amintindu-si mai ales ziua in care tatal sau o luase cu el dincolo de satele din zona Hue, intr-un catun indepartat unde traiau artizanii ce lucrau bronzul. Cauta un cadou pentru aniversarea lui Sylvie. Nicole isi scormoni memoria incercand sa-si aduca aminte ce cumparase. A doua zi o dusese pe Nicole intr-un sat de matasari, ca sa-i arate cum se face matasea.
Acolo vazuse ea, pentru prima data, cele trei etape ale productiei de matase, de care se indragostise pe loc. Prima etapa era cultivarea pomilor de dud. Apoi venea cresterea viermilor de matase si extragerea firelor din gogosi. Viermii de matase se hraneau cu frunze de dud, iar dupa ce se transformau in pupe erau omorati prin scufundare in apa clocotita, chiar inainte ca molia adulta sa iasa din gogoasa. Ii parea rau pentru sarmanele mici pupe, crescute doar ca sa produca matasea care, odata ce intreaga gogoasa era toarsa, se transforma intr-un fir continuu. Dupa asta, pupele erau gatite si mancate. Cea de a treia etapa – si cea mai spectaculoasa – era tesutul firelor in panza.
Nicole se uita la vitrinele pe langa care trecea. Era zi de targ si toata lumea roia pe acolo, cumparand lucruri sau barfind pe la colturi. Simtindu-se plina de vigoare, isi legana bratele in timp ce mergea. Tuturor le placea sa se tocmeasca, iar ea auzea rasetele si vocile ridicate ce razbateau din certurile prietenesti. Cum ziua se arata a fi deosebit de calduroasa, Nicole se opri sa-si cumpere un ceai tare de la un baiat care-si ducea canile agatate pe un bat de bambus. Se gandea la ce avea de facut in acea zi. Isi ridica privirea si o zari pe Yvette, care statea intre doua automobile parcate. Poate ca avea sa o invite din nou pe fetita sa petreaca o bucata de vreme cu ea, la magazin. Yvette ii facu semn si Nicole ridica mana raspunda.
Fara niciun avertisment, o explozie asurzitoare arunca resturi la douazeci de metri inaltime, inainte ca acestea sa cada pe strada. In loc sa o salute pe Yvette, mainile lui Nicole se ridicara repede sa-si acopere urechile, iar suflul exploziei o arunca intr-o alee. Groaza cuprinse strada: copii plangand si alergand spre mamele lor; oameni care tipau si gemeau; barbati care strigau si femei care pareau intepenite de neincredere. Nicole pe jumatate vedea, pe jumatatea auzea ce se intampla, dar, desi fumul ingrosa aerul, se vedea din ce in ce mai bine ca doua masini ardeau. Isi simtea corpul nefiresc de greu pe cand incerca sa iasa de pe alee. O noua explozie zgudui strada.”